Povestea din spatele cărților: interviu cu Andreea D.C.

Fiecare carte începe cu o idee, dar în spatele fiecărei povești se află un proces creativ plin de provocări, inspirație și muncă. Pentru a descoperi cum ia naștere un roman și ce înseamnă, cu adevărat, viața unui scriitor, am stat de vorbă cu Andreea, autoarea volumului Cage. În acest interviu, discutăm despre începuturile sale în lumea literară, procesul de scriere, personajele care au prins viață pe pagină și relația cu cititorii. 

Notă: Acest interviu a fost realizat în scris, prin schimb de mesaje, iar răspunsurile sunt publicate cu acordul autoarei. 

1.  De unde pornesc, de obicei, ideile pentru cărțile dumneavoastră?

De obicei, îmi trece prin minte o anumită scenă, ca mai apoi să construiesc un scenariu în jurul acesteia. Dar, citatele, cărțile pe care le citesc, melodiile pe care le ascult sunt o sursă bună de inspirație. 

2.  Sunteți o autoare care planifică totul sau descoperiți povestea pe parcurs?

Cred ca sunt puțin din ambele. Îmi place să notez totul, să fac scheme, rezumate pentru capitole, dar, în același timp, mă regăsesc descoperind povestea pe parcurs. Nu-mi place să stau pe loc, din cauza faptului că nu-mi dau seama ce ar trebui să urmeze, așa că pur și simplu scriu și sper să-mi treacă vreo idee revoluționară prin cap. 

3.  Care este partea cea mai dificilă a procesului de scriere?

Să câștig “lupta” contra propriei minți. Adesea, îmi compar lucrările cu alte cărți și-mi pierd încrederea în mine. Intervin insecuritățile și ajung mă întreb dacă ar trebui să continui sau nu. Mi se pare dificil să te convingi că ideea ta de carte chiar este bună și merită să fie citită și de alte persoane (știu, poate sună dur, dar ăsta este adevărul meu)

4.  Ce sperați să simtă cititorii după ce închid ultima pagină a uneia dintre cărțile dumneavoastră? 

Tot ce îmi doresc este ca cititorii mei să simtă ceva, orice, atunci când închid una dintre cărțile mele. Nu pretind să fie fericiți sau pe deplin mulțumiți, poate că povestea mea nu a rezonat în totalitate cu ei. Însă atât timp cât paginile scrise de mine au trezit o emoție, consider că mi-am îndeplinit misiunea. Până la urmă, despre asta este literatura: despre puterea de a te face să simți. 

5.  Există un personaj de care vă simțiți cel mai apropiat?

Toate personajele pe care le-am scris au câte o părticică din mine. Cu toate acestea, cred că Adeline mă descrie cel mai mult. Deși este o protagonistă puternică, care încearcă să le rezolve pe toate, să mulțumească pe toată lumea și să dea tot ce are mai bun, tot ce-și dorește este să fie înțeleasă și văzută pentru cine este, nu pentru ceea ce poate să facă. Așa că da, aș putea spune că există un personaj de care mă simt cel mai apropiată. 

6.  Vi s-a întâmplat vreodată ca un personaj să “schimbe” direcția poveștii?

Din ce-mi amintesc, nu mi s-a întâmplat asta vreodată. De obicei, îmi modelez personajele în funcție de povestea pe care vreau să scriu, așa că n-ar avea „puterea” să schimbe cursul poveștii. 

7.  Cum a fost experiența publicării primei cărți?

A fost un amalgam de emoții. Am terminat „Cage” chiar la câteva zile după ultimul examen din prima mea sesiune, când eram deja extenuată, dar motivată să duc la capăt acest vis. Recunosc, am plâns mult pentru că nu-mi venea să cred că eu am făcut asta. Dar, trebuie să le mulțumesc și oamenilor care mi-au fost alături pe tot parcursul procesului de scriere și publicare, pentru că fără ei „Cage” nu s-ar afla acum pe rafturile cititorilor. 

8.Cum gestionați recenziile negative? 

Le privesc, în primul rând, ca pe o oportunitate de creștere. Când am decis să public, am fost pe deplin conștientă că o carte nu are cum să fie pe placul tuturor. Respect diversitatea de opinii și nu am nicio strângere de inimă dacă un cititor nu a rezonat cu povestea mea. Totuși, există o graniță fină între o critică sinceră și răutatea gratuită, lipsită de argumente. Când feedback-ul se transformă în atac personal, prefer să nu reacționez. Decența și tăcerea sunt răspunsuri mult mai bune. 

9.  Există o scenă pe care ați  rescris-o de zeci de ori?

Nu, nu cred. Eu prefer să-mi fac un rezumat înainte de a începe un capitol, așa că știu exact ce vreau să scriu. Totuși, îmi este greu să încep capitolul, dacă are sens. Stau ceva timp să mă gândesc până găsesc un intro potrivit. 

10.  Dacă ați putea locui într-un univers literar, care ar fi acela?

Dacă ar fi să aleg un tărâm fantasy, cu siguranță m-aș opri în universul Empyrean. Până la urmă, cine nu și-ar dori să studieze la o academie militară unde înveți să călărești dragoni? (asta dacă supraviețuiești probelor)

Pe de altă parte, o a doua opțiune (mult mai pașnică, dar la fel de intensă) ar fi universul Off-Campus. Visul meu din copilărie a fost să experimentez acel „american dream” clasic: un liceu cu dulăpioare pe holuri, petreceri spectaculoase în weekend după meciurile de fotbal, majorete și, bineînțeles, nelipsitele drame romantice. 

11.  Ce carte v-a făcut să vă doriți să deveniți scriitoare?

Spre surprinderea multora, scânteia nu a venit dintr-o carte, ci dintr-un desen animat.

În copilărie, lectura era „pedeapsa” mea zilnică: mama mă obliga să citesc o poveste înainte de a mă lăsa la joacă. Ironia face că uram cărțile și habar nu aveam ce zăcea în mintea mea. Până în clasa a cincea, când obsesia mea pentru „Țestoasele Ninja” a explodat.

Inspirată de ei, am început să scriu într-un caiet de matematică o poveste despre adolescenți ninja care salvează lumea în viitor. Ulterior, am descoperit platforma Wattpad și de acolo a început nebunia. 

În spatele fiecărui roman se află nenumărate ore de documentare, rescrieri și pasiunea de a spune o poveste care să rămână în sufletul cititorilor. Îi mulțumim Andreei pentru timpul acordat și pentru sinceritatea cu care a răspuns întrebărilor noastre. Dacă nu ați citit încă volumul său, poate acest interviu vă va stârni curiozitatea să îl descoperiți.

Acum e rândul vostru: dacă ați avea ocazia să îi adresați o întrebare autoarei, care ar fi aceea?